Luminile urcuşului spre oameni
De peste trei decenii face televiziune. Mai exact spus, pentru că vorbim despre un
inginer şi inginerilor le place să fie precişi, nu pentru a se lăuda ci pentru a fi mai riguroşi în
exprimare procedează ei astfel, în martie a.c. a sărbătorit 31 de ani de televiziune. Iar
sărbătorirea a fost tot un fel de muncă, precum în zicerea ,,dacă-i ordin, cu plăcere". Căci a
adunat în jurul lui sute de iubitori ai frumosului încât ziua aleasă pentru a celebra
televiziunea s-a transformat într-o veritabilă sărbătoare a spiritului. Jurnalismul, el fiind
fundamentul întâlnirii, s-a arătat bun liant între multitudinea genurilor de creaţie. Cel puţin
aşa par a sta lucrurile sub bagheta sa, talentat şi harnic dirijor de frumuseţi.
La începutul-începutului, chiar în primele clipe ale primei noastre întâlniri, nu am intuit
nimic din calităţile sale de bijutier special. Omul-personaj, căci este personaj într-o mulţime
de poveşti pe care le scrie însăşi viaţa, are carismă şi aplomb de învingător. Asta însă ţi se
dezvăluie ca pe o taină a sa, cu adevărat, numai pe măsura trecerii anilor. Deceniile de
exersare pe tărâmul televiziunii l-au ajutat să devină bijutier în dilatarea timpului, să
înfrunte inerţii şi prejudecăţi şi să învingă în lupta cu ele. A învins chiar şi atunci când,
autorităţi cu putere efemeră, i-au interzis dreptul la exprimare liberă. Este singurul jurnalist
român care şi-a câştigat drepturile legitime la CEDO.
Prezent cu microfonul şi camera de luat vederi când şi unde nici nu gândeşti, apariţiile
sale pe micul ecran te duc cu gândul la celebra pictură a lui Dali, mai bine spus la ceasurile
prelingându-se ale acestuia. Căci în viaţa lui Petru Frăsilă, directorul postului TV
TeleMoldova Plus, timpul pare a avea alte dimensiuni. Şi nici spaţiul nu-l sperie. Cum
spuneam, e peste tot. Iar televiziunea pe care o conduce a urcat continuu pe spirala
competitivităţii, având, încă de anul trecut, cuprindere naţională. Felul de a pune în scenă
comunităţi întregi, din care zămisleşte adesea personaje principale, îi este specific. Acest
mod de a pătrunde în mijlocul oamenilor şi de a extrage de acolo esenţe de românism poate
fi una dintre explicaţiile ascensiunii sale.
Aşadar, un inginer constructor, care şi-a făcut din asocierea cuvântului cu imaginea, într-
o continuă strădanie de a prezenta noul şi adevărul în haine convingătoare, un modus
vivendi. L-am invitat la un succint dialog despre acest mod de a fi.
Stimate domnule director, începutul discuţiei noastre ar putea fi despre... începuturile
dumneavoastră în ale televiziunii. A visat copilul din Bourenii Iaşului să devină ceea ce
sunteţi?!
Nu, cu siguranţă nu a visat. Dar acelui copil îi plăceau poveştile despre dreptate şi adevăr.
Cred că unul dintre motivele pentru care mi-am îndreptat paşii spre televiziune, spre mass-
media în general, a fost sentimentul că astfel pot căuta adevărul în permanenţă, cu şansa de
a-l descoperi mai repede decât prin alte căi. Şi de a-l folosi spre binele tuturor, în primul
rând al celor ce au nevoie de el.
Seducătoare motivaţie... După atâta experienţă, v-aţi făcut o impresie despre cum
trebuie să fie omul de televiziune. În ce fel îl vedeţi dumneavoastră, privind din interior?
E destul de complexă imaginea omului îndrăgostit de televiziune, ca realizator. Îmi e
greu să spun cum trebuie să fie, dar eu îl văd ca pe un restaurator de artă. I se dă pe mână o
bijuterie asupra căreia timpul şi societatea şi-au pus şi îşi pun necontenit amprenta. Prin
viziunea sa, prin spiritul său creator teleastul nu micşorează şi nici nu sporeşte dimensiunile
realului, ci îl ,,restaurează" în canoanele veridicităţii, în direcţia impusă de original. Omul de
televiziune are o mare responsabilitate care trebuie însoţită de o sensibilitate pe măsură în
lucrul cu originalul. Pentru că televiziunea este, deopotrivă, artă şi ştiinţă. Un realizator TV
trebuie să aibă arta de a asculta şoaptele nerostite ale oamenilor şi să stăpânească ştiinţa
transpunerii lor în emisiuni care să ţină cont de interesul public, fără a pune în prim plan o
anume preferinţă, iluzorie aducătoare de audienţă.
Un manager TV este altceva decât oricare alt conducător de instituţie publică. În afara
însuşirilor personale, ce i-ar mai trebui ca lucrurile să meargă foarte bine?
Televiziunea este, prin excelenţă, o muncă de echipă. De unul singur, poţi face multe.
Dar, oricât de bun ai fi, cu adevărat mult obţii doar în echipă. De aceea, este esenţială
alegerea ei, după cum şi întărirea continuă a acesteia este importantă. Aşadar, oamenii,
contează foarte mult oamenii. Iar tu ai datoria să te porţi cu ei cum ai vrea să se poarte ei cu
tine. Mulţi nu cred, dar aici, în echipă, se cultivă viitoarele roade ale întregii munci. Iar
managerul trebuie să aibă viziune, intuiţie, flexibilitate. Eficienţă nu înseamnă doar forţă, cât
direcţie, sens. Un motor puternic e chiar dăunător când direcţia e greşită. Contează enorm,
întotdeauna, dacă direcţia e bună. Pentru energiile canalizate benefic nu există imposibil. În
spatele oricărui succes, stă de obicei echipa.
Ştiu că, de anul trecut, TeleMoldova Plus este implicată în susţinerea Festivalului
Naţional de Creaţie literară „Vasile Voiculescu” de la Buzău. Există o motivaţie, un obiectiv al
acestei participări?
Cunoscându-ne, probabil datorită prestaţiei specifice, organizatorii ne-au invitat să le fim
alături în ducerea mai departe a unei tradiţii. Festivalul acesta se ţine de peste 30 de ediţii şi
suntem onoraţi să-i susţinem continuitatea. Noi promovăm creaţia jurnalistică, în special, în
contextul promovării valorilor naţionale autentice. Anul trecut am avut privilegiul să-i
înmânăm premiul unui mare om de televiziune, Ionel Stoica, cunoscut cronicar sportiv care
a nemurit într-o carte valori uriaşe ale sportului românesc. Motivaţia este că am fost invitaţi,
iar obiectivul răspunde orientării noastre generale de a răspândi cât mai mult lumina
reuşitelor.
Participarea dumneavoastră la acest festival îmi dă prilejul să subliniez că sunteţi autorul
mai multor cărţi, unele dintre ele bucurându-se de succes real, desigur, datorită şi tematicii
abordate. Propria experienţă de viaţă v-a fost spaţiul unei temeinice documentări. Aveţi în
plan noi apariţii editoriale?
Un om aflat mereu în mijlocul celorlalţi are întotdeauna ceva de spus. Mă preocupă
tematica generoasă a libertăţii de a fi... Este încununarea tuturor formelor de libertate. O
parte dintre pagini sunt scrise, altele se adaugă din mers. Timpul ne va răspunde mai bine şi
la această întrebare.
Vă deranjează ceva, şi ce anume, la ceilalţi?
Egoismul. Egoiştii nu ştiu că a face ce vrei nu e întotdeauna ce trebuie. Dacă Divinitatea
ne-a înzestrat cu nişte daruri, apoi avem obligaţia să le împărţim cu ceilalţi. Cred că dacă nu
ar fi egoism pe lume, aceasta ar arăta mult mai bine...
Uneori v-a fost greu, este clar că la stadiul în care aţi adus TeleMoldova Plus nu puteaţi
ajunge fără a trece tot felul de obstacole. Sunt convins că, nu rareori, v-a măcinat şi îndoiala
nereuşitei. În afara Divinităţii, care este în tot şi toate, cine v-a ajutat să treceţi praguri ce
păreau de netrecut?
Fără nicio îndoială, familia şi prietenii. Sprijinul cel mai puternic de aici vine. Faptul că fiul
Alexandru este împlinit profesional îmi sporeşte tenacitatea mersului înainte pe calea aleasă.
Şi, desigur, trebuie spus că truismul conform căruia în spatele unui învingător stă
întotdeauna o doamnă puternică funcţionează. Aşadar, o familie care să te înţeleagă şi chiar
să te stimuleze, înseamnă aproape totul. Dar şi prietenii sunt importanţi. Nu cred că poate
avea cineva o mai mare bogăţie decât prietenia unor semeni care îi sunt alături, deopotrivă,
la bine şi la greu. Eu mă consider foarte bogat. Am prieteni mulţi, buni şi adevăraţi, fără de
care nu aş putea merge la fel de sigur mai departe.
Ce este atât de fascinant în televiziune, de o iubiţi fără margini?
Oamenii. Fiecare om este o lumină care se răsfrânge asupra celorlalţi. Vă daţi seama, cu
cât mai mulţi oameni întâlneşti, cu atât mai multă lumină se răsfrânge asupra propriei
existenţe. Trebuie doar să facem minimul efort de a urca spre ceilalţi cu sinceritate, cu bună
credinţă. Şi cu iubire. Mai ales cu iubire. Luminile urcuşului necontenit spre oameni au o
magie şi un magnetism pe care numai în lumina Divinităţii pogorâtă asupra fiinţei umane le
mai putem descoperi. Iubesc televiziunea pentru că ne oferă cadrul şi bucuriile unui
asemenea neîncetat urcuş.
Vă mulţumesc pentru împărtăşirea acestor minunate gânduri. Vă doresc să urcaţi
neîncetat spre luminile din ceilalţi.
A consemnat, Firiţă Carp
